POEZII DESPRE RÂURILE MOLDOVEI

Buzdugan, Ion. La vadul Nistrului / Ion Buzdugan // Scrieri. – Vol. 1. – Chişinău : Ştiinţa, 2014. – P. 92.

La vadul de la Nistrul

Priveşte-n nesfârşit: e stepa ocean,

Movilele din zări par insule pe mare...

N-auzi în depărtări un chiot, o chemare,

Iar drumu-i făr’ de spor şi nu zăreşti un han...

În zboru-i către munţi s-avântă un vultan...

Dar cine-a speriat vulturul la hotare?

Ce nori se văd pe cer? Ce vuiet creşte-n zare?

Sunt hoarde de barbari, trimise de Sultan?...

Hei, Pârcălabi, pe cai, porniţi în trap buiestru!

Şi voi, scumpi Soroceni, arcaşi ai lui Ştefan,

Voi stăvilari din vremi puhoiului sinistru!...

Să ploaie cu săgeţi, iar greul buzdugan

Să dârdâie, izbind în tigve de duşmani…

Din turci să dregem pod în vadul de la Nistru!

Buzdugan, Ion. Pe valea Prutului / Ion Buzdugan // Scrieri. – Vol. 1. – Chişinău : Ştiinţa, 2014. – P. 99-100.

Pe valea Prutului

Amurgul – liliac de noapte –

Pe aripi negre de mătase,

Molatec fâlfâind se lasă

Peste câmpii şi lanuri coapte.

            Pe cărăruşa, ce se pierde

            Sub zări, cosaşi se-ntorc din luncă,

Ducând, în corpul frânt de muncă,

Miros de flori şi iarbă verde.

Nevestele pun foc în vetre,

Copiii legănând în poale,

Şi fumu-albastru-n rotocoale

Se-nalţă din cămin de pietre.

În valuri Prutul, pe sub maluri,

Aleargă, gâfâind sub plute,

Cu umbrele lor negre, mute,

Oftând din când în când în valuri;

Iar Codru-nvăluit de nouri –

Cu fruntea-n zări, îngândurată,

Sub poala nopţii înstelată:

Pare-un păstor de negri bouri.

            Luceafărul pe-a zării treaptă

Se urcă-n noaptea vrăjitoare:

O, turm-a stelelor mioare,

Sculaţi, – Păstorul vă aşteaptă!