Boris Buzilă (16 iunie 1929, Selişte, raionul Orhei, Republica Moldova) este un
gazetar, prozator şi traducător. Este fiul Emiliei şi al lui Constantin Buzilă,
dascăl bisericesc. Primele clase de liceu le-a urmat la Orhei, iar celelalte,
după refugiul din Basarabia, la Alba Iulia. A absolvit Facultatea de Filologie
din Bucureşti (1953), secţia limba şi literatura rusă. Pasionat de scrisul
gazetăresc şi beletristic, a debutat timpuriu (1944) în săptămânalul „Foaia
noastră" din Timişoara, cu articolul Poporul românesc. Timp de
aproape 40 de ani (1955-1994) a răspuns de „pagina culturală" a ziarului
„România liberă", menţinând-o într-un climat moderat şi scriind el însuşi
aici cronici despre literatura epocii.
O
parte dintre numeroasele sale interviuri cu scriitori, artişti plastici, actori
şi muzicieni au fost reunite în volumul Mărturii în amurg (1974).
Buzilă este şi autorul a trei volume de memorialistică de călătorie, În
întâmpinarea soarelui (1962), Din Ardeni la Marea Nordului (1975)
şi Orientul Occident (1983). Sunt însemnări din călătoriile
întreprinse în Mongolia, Belgia, Luxemburg, Maroc, concepute asemeni unor
„fotografii interioare" (cum se şi subintitulează una dintre cărţi),
pendulând între reportajul exotic şi cultural şi jurnalul intim, între expozeul
documentar şi eseu.
Ampla
lucrare Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia (1996), onorată
cu un cuvânt înainte de mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală,
impresionează prin bogăţia şi rigoarea documentară, ca şi prin vibraţia
sufletească şi spirituală a expunerii. Aşa cum sugerează şi prin titlul
lucrării sale, autorul nu şi-a propus o tratare exhaustivă a temei abordate,
care ar fi implicat o exegeză pluridimensională, ci s-a oprit numai asupra unor
momente din istoria vieţii bisericeşti basarabene, însă aceste „momente"
se constituie în etape istorice, de un secol şi câteva decenii, cu o
covârşitoare răsfrângere asupra destinului românilor din Basarabia.
Cartea
circumscrie perioadele 1812-1918, de la răpirea Basarabiei până la Marea
Unire, apoi de la 1918 până la cotropirea bolşevică din 1940 şi, în sfârşit,
revenirea la patria-mamă din 1941 până în 1944. Redactor la cel de-al doilea
(ca importanţă) ziar comunist, „România liberă", Buzilă a trăit o dramă a
dedublării, mărturisită într-un jurnal secret, ţinut timp de 30 de ani,
începând din 1960 şi publicat în 1999 cu titlul În prezenţa stăpânilor.
Opera
•
În întâmpinarea soarelui, Bucureşti, 1962;
•
Mărturii în amurg, Cluj, 1974;
•
Din Ardeni la Marea Nordului, Bucureşti, 1975;
•
Orientul Occident, Cluj Napoca, 1983;
•
Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, cu un cuvânt
înainte de Antonie Plămădeală, Bucureşti-Chişinău, 1996;
•
În prezenţa stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la „România
liberă", Bucureşti, 1999.
Traduceri
•
Pavel Florenski, Iconostasul, Bucureşti, 1994;
•
Aleksandr Soljeniţîn, Chestiunea rusă la sfârşit de secol XX,
prefaţă de Al. Paleologu, Bucureşti, 1995;
•
N.V. Gogol, Meditaţii la Dumnezeiasca Liturghie, Bucureşti,
1996;
•
Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu,
1996;
•
Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah, Bucureşti,
1997, O ofrandă monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru ospăţul
mirelui, Bucureşti, 2002;
•
Ioan Kovalevsky, Fericiţi nebuni, pentru Hristos, Bucureşti,
1997;
•
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinţii
Părinţi, Bucureşti, 1997;
•
Evgheni N. Trubeţkoi, Trei eseuri despre icoană, Bucureşti,
1999;
•
Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, Bucureşti,
2001.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu