Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Raşcov,
judeţul Soroca) este un poet din Republica Moldova, care a fost ales ca membru
titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor
1990.
S-a născut în comuna Vadu-Raşcov, jud. Soroca, în familia
plugarilor Leonte şi Eudochia.
După studiile primare şi secundare, în 1956 devine student la
Institutul Pedagogic "Ion Creangă"
din Chişinău, facultatea "Istorie şi Filologie". Ultimul an de studii (1960-1961) îl are la Universitatea de Stat
din Chişinău din cauza fuzionării acestor două instituţii universitare. În anii
1966-1970 a fost redactor-şef adjunct la saptămînalul
"Cultura".
Debutul editorial se produce în 1963 prin placheta de versuri
"Maci în rouă". În 1969 apare volumul de
versuri "Descîntece de alb şi negru", care imediat după apariţie este interzis de cenzura sovietică,
considerat subversiv. Cartea, în varianta iniţială, aşa şi nu a mai văzut
lumina tiparului. Urmează o rodnică perioadă de activitate literară. Opera lui
Dumitru Matcovschi o demonstrează plenar.
Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989,
fiind strivit de un autobuz. Se presupune că accidentul fusese unul organizat,
avînd în vedere tumultul de evenimente de deşteptare naţională din perioada
dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi proclamării
independenţei de Uniunea Sovietică. Urmează o lungă perioadă de recuperare
fizică şi morală, la Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă peste douăzeci de
intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi vigoarea bărbătească de înainte îi
este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă i-a călit şi mai mult
conştiinţa.
În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989) s-a
manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat revista
"Nistru", în 1988 schimbîndu-i denumirea în
"Basarabia" și fiind redactorul-șef al acestei publicații pînă în 1997.
Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept
unul din marii poeţi ai Republicii Moldova.
De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica,
Grîul, Axa, Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica toamnă, proză: Duda, Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul
din vatră, dramaturgie, inclusiv în limbile rusă şi
lituaniană, piese de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un teatru
provincial, Pomul vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.
În 1993 are loc premiera filmului televizat de lung metraj
"Troiţa". În acelaşi an are loc premiera spectacolului
"Destinul", după piesa "Ioan
Vodă cel Viteaz" de D. Matcovschi, la Teatrul
Naţional "M. Eminescu" din
Chişinău.
Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene îl constituie
lirica de dragoste. Sinceritatea sentimentului, simplitatea monologului autoricesc,
sonoritatea imaginilor, puritatea și valoarea etică a mesajului comunicat de
scriitor asigură textelor lui o originalitate excepțională, care n-a putut să nu se bucure de
atenția
compozitorilor. Multe din poeziile sale au fost puse pe note şi au devenit
şlagăre de la chiar prima audiţie, de compozitori ca regretaţii Ion
Aldea-Teodorovici şi Petre Teodorovici precum şi de Eugen Doga, Mihai Dolgan,
Mircea Oţel, Constantin Rusnac. La ora actuală numai Grigore Vieru poate concura
cu el în privința
contribuției
la dezvoltarea cîntecului de estradă est-prutean.
Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poarta
numele poetului Dumitru Matcovschi.
Bibliografie (surse):
3. www.ro.wikipedia.org;
4. www.moldova.110mb.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu